Agârbiciu ROSCI0274

 

Harta

Apasă AICI - se dechide în Google Maps

(conform datelor de pe siteul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor accesat în 2021 - https://www.mmediu.ro/articol/date-gis)

Situl Agârbiciu a fost declarat prin Ordinul nr. 46/2016 având codul ROSCI0427, cu o suprafață de 240,8 hectare.

Conform formularului standard situl a fost declarat pentru protejarea fluturelui Gălbiorul roșcat (Colias myrmidone), aici fiind identificate printre ultimele populatii viabile ale acestei specii din Uniunea Europeana.

Descrierea speciei conform cărții ”Fluturii diurni din România. Cunoaștere, protecție, conservare.”,  Laszlo Rakosy, Editura Mega Cluj-Napoca, 2013

Diagnoza: se deosebește de C. croceus prin culoarea portocalie mai intensă, roșcată, precum și prin absența nervurilor galbene din banda neagră a aripii anterioare. Femela are tivul negru al aripii anterioare întrerupt de pete galbene. Masculul are banda neagră a aripii anterioare mai îngustă decât la C. croceus, iar pe fața dorsală a aripii posterioare o pată androconială evidentă.

 

Habitat: pajiști mezofile (moderat umede) și mezoxerofile (moderat uscate) din regiunea colinar - montană, cu încărcătură relativ mare (15-30%) de tufe. Populații mai viguroase se mențin pe unele platouri carstice din Munții Apuseni și Depresiunea Ciucului la altitudini cuprinse între 700 și 1200 m.

 

Biologie: Specie mezoxerofilă (preferă medii de viață moderat uscate) de pajiști, fidelă habitatului și locului, deși este un bun zburător. Larvele se dezvoltă pe Chamaecytisus ratisbonensis, Cytisus nigricans și alte specii de Cytisus. Principalele surse de nectar sunt reprezentate de Medicago sp., Trifolium sp., Origanum vulgare, Scabiosa sp., Knautia sp., Salvia sp., Dianthus sp., etc. Iernează sub formă de larvă tânără. Stadiile preimaginale sunt descrise de Weidemann (1986).

 

Protecție și conservare: Vulnerabilă, periclitată. Extinctă din majoritatea localităților cunoscute în Europa Centrală, a devenit periclitată și în Transilvania, unde cu 30-40 de ani în urmă existau numeroase populații puternice. Populațiile din Transilvania constituie, probabil cele mai viguroase resturi ale acestei specii în Europa. Declinul speciei este determinat de distrugerea sau modificarea habitatului, intensificarea utilizării terenurilor sau abandonul celor utilizate tradițional, pășunatul intensiv, incendierea vegetației, dar probabil și de schimbările climatice din ultimii 30 de ani. 

 

Răspândire: specie est-europeană, stepică, cunoscută din bazinul Dunării până în Munții Urali. În România este cunoscut din câteva puncte din Transilvania.

Un filmuleț de prezentare a speciei, care a fost filmat inclusiv la Agârbiciu, se poate viziona mai jos.